Este pauza cand scriu, 0-0, si o reclama la “Singur Acasa” ruleaza (fin) in background. De afara se aude “O iubire alb albastra…”. Cumva, incerc sa intru in filmul care se apropie de ultimul act.
Ma uit uneori cu placere la fotbal, dar nu am fost niciodata cu adevarat microbist. Locuiesc in Craiova de multi ani si am fost o singura data pe stadion. Cam 5 minute. Tin minte ca se juca impotriva Vasluiului si era o vreme la fel de urata ca meciul, dupa cum am avut de aflat apoi.
Mihnea e langa mine si imi povesteste de sferturile cupei UEFA, Universitatea Craiova – Keiserslautern. A fost acolo, a fost pe stadion, ca de altfel foarte multe alte meciuri.
Azi ma gandeam sa merg pe Oblemenco. Cu Mihnea. Am ramas acasa si nu regret. Probabil totul ar fi fost mult prea fad. Cercul nu s-ar fi inchis, pentru ca el nu a fost niciodata deschis.
Imi doresc sa ma pot bucura pentru Craiova. Cu Mihnea. Pe viitorul stadion.
E (doar) un meci!
Credit Photo: camera i5 din dotare.