Din august lucrez la o companie din U.S.  Mă ocup de segmentul customer support, dar cel mai mult am convorbiri telefonice. Majoritatea NY.  Îmi place, m-am acomodat, e ceva nou și super interesant cu multe de lucruri de învățat. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.

Am ajuns ieri acasă în pauza de masă; locuiesc relativ aproape de birou.  Nu era nimeni și, surprinzător, am simțit nevoia de a deschide televizorul. Am schimbat imediat de pe CNN. Era prea mult! Mai ales accent de Bronx. Mi-am spălat niște struguri, m-am întins pe canapea și am ascultat cu plăcere Jurnalul de Seară de pe Digi 24.

Am rude si prieteni care sunt plecati de multi ani peste tot in Europa. De fiecare data cand imi spuneau “nu mai pot sa stau aici, vreau sa ma intorc”, ii judecam, credeam ca nu se pot adapta. De fapt, e putin mai mult de atat.

Eu tot vreau sa plec, am incredere ca ma pot descurca putin mai bine, si astept ziua cand o voi face definitiv. Pentru tot ce nu gasesc in Romania, dar mai presus de orice pentru oamenii, mindset-ul si posibilitatile care ti se deschid imediat.

Nu. Nu poti sa stii exact ce simt cei care lucreaza in afara tarii, dar cred ca am inteles de ce se bucura cand ajung in tara. Si ma simt putin mai pregatit.

Avem o limbă frumoasă. Ori poate am avut eu o după-masă plină. Sau poate a fost luni..